Salutare, prieteni! 👋
Sorin de la Edumont aici.
Astăzi vă povestesc cum a fost în excursia noastră din Făgăraș, în care am urcat pe vârful Negoiu — al doilea cel mai înalt vârf din România — pe unul dintre cele mai temute trasee montane de la noi: Custura Sărății.
A fost o tură de weekend, cu două nopți petrecute la cabana Negoiu, cu peisaje care ți se lipesc de retină, cu prietenii, cu decizii grele și cu un incident cu un spray de urs pe care n-am să-l uit prea curând.
- Drumul spre cabana Negoiu 🥾
- Prima seară la cabană 🌅
- Sprayul de urs 🐻
- O situație dificilă
- Decizii și pregătiri pe Șerbota ⛑️
- Început de bal pe Custură
- Custura Sărății
- Este Custura Sărății cea mai grea creastă marcată din România?
- Vârful Negoiu
- Coborârea. Valea Sărății 💧
- A doua seară la cabană 😄
- Cascada Șerbota și drumul spre casă 💦
- Concluzii la final de tură ⛰️
- Informații și sfaturi 📋
- Să purtăm cască de alpinism pe Custura Sărății?
- Datele tehnice ale traseului
- Vrei să vii și tu?
- Albumul turei
Drumul spre cabana Negoiu 🥾
Vineri după-amiază ne-am întâlnit cu tot grupul în localitatea Porumbacu de Sus, lângă Castelul de Lut.
Am lăsat acolo mașinile cu garda joasă și am pornit pe drumul forestier care ne ducea până la Cariera de Marmură. A avut 9 km și l-am parcurs în 50 de minute.
Până la carieră se poate ajunge și cu mașini cu gardă la sol medie, gen Logan. Eu am ajuns acolo și cu Toyota Yaris care are o gardă la sol de 13,5 cm.
Însă dacă garda la sol este medie, trebuie mers cu atenție pentru că drumul este rău.
Se poate urca și mai sus de carieră cu mașina, dar trebuie gardă înaltă!
Pentru că aveam mașini “bombă” în grup, noi am urcat până în locul numit “la hidrocentrală” și asta ne-a scurtat ceva din partea de mers pe jos.
Drumul forestier este îngust pe acolo, dar sunt totuși 3 locuri unde poți parca: la carieră (cel mai de jos), hidrocentrală (cel de la mijloc) și apoi încă unul, chiar acolo unde se termină drumul forestier și începe traseul propriu-zis spre cabană (cel mai de sus).
Apoi, cu tot echipamentul pentru trei zile de stat la cabană, adică cu un rucsac mai greu, am urcat vreo două ore până la cabana Negoiu.
Eu mi-am luat un rucsac mai mare pentru tura aceasta, de vreo 50 de litri, dar au fost colegi care și-au luat rucsacul de tură de o zi (20-30 litri) și un alt rucsac mai mic în care și-au cărat lucrurile pentru stat la cabană: papuci, schimburi, trusă de baie etc.
Am ajuns pe la ora 20:00, în timp util ca să putem comanda cina (ultima comandă era la 20:30).
De știut despre cabană: cabana Negoiu este printre primele cabane montane construite în România, ridicată în anul 1880, inaugurată în 1881. Este la altitudinea de 1.550 m.
Putem spune, deci, că am dormit într-un fragment de istorie a turismului montan românesc.
Prima seară la cabană 🌅
Am luat cina și am stat toată seara la povești!
Am râs și ne-am simțit bine!Și ne-am cunoscut mai bine.
Majoritatea colegilor din grup se știau între ei de pe la alte ture Edumont.
Am vorbit despre munte, despre unde am fost și despre unde urmează să mai mergem.
Colegii au vorbit cu entuziasm despre excursia pe Creasta Făgărașului care vine pe 25 iulie. O parte din ei se înscriseseră pentru ea și voiau să-i “corupă” și pe ceilalți să vină. Oana era cea mai entuziasmată!
Vremea era excelentă și am avut ocazia să admirăm un apus fabulos la cabana Negoiu.
Mai târziu ne-am uitat la stele și le-am văzut super clare de-acolo, cum nu le vedem de la oraș aproape niciodată.
Pe la 12 noaptea ne-am retras la culcare, pentru că a doua zi ne aștepta un traseu dificil și trebuia să ne odihnim.
Sprayul de urs 🐻
Ne-am trezit de dimineață. Am luat micul dejun.
Plănuisem plecarea la ora 8:00.
N-a fost să fie chiar așa.
Chiar înainte de a pleca pe traseu, când eram strânși toți în fața cabanei, Vlad, care încerca să-și repoziționeze sprayul de urs pe exteriorul rucsacului (în timp ce avea rucsacul pe spate), l-a declanșat accidental.
Da. Sprayul avea siguranță la declanșare (care previne situații de genul), dar ea nu era pusă! Și, pentru că Vlad nu vedea sprayul când pipăia rucsacul, el nu și-a dat seama că nu e pusă.
A fost o chestie de o secundă, un “Fâssss” scurt.
După ce a declanșat sprayul, s-a format imediat un norișor de piper care l-a afectat pe cel care se afla lângă Vlad.
Cine era respectivul? Eu. 😅
Reține: Nu mi-a dat cu jetul direct în față (cred că ar fi fost mult mai gravă situația dacă se întâmpla așa), ci, pur și simplu, am intrat în norul creat de spray.
Nu știu dacă ați exprimentat vreodată efectul unui spray de urs, prieteni! Sper că nu 😅
Senzația este una super aiurea!
Pielea, fața încep să-ți ardă, ochii îți lăcrimează și nu îi poți deschide! Vrei să faci orice ca să scapi de senzație!
Am fugit repede la toaletă, m-am spălat foarte bine pe față și pe ochi! De mai multe ori!
A durat cam 10 minute tot “chinul” până când am putut să deschid ochii și să-i pot ține deschiși.
M-am gândit la un moment dat că s-ar putea să nu mai pot merge pe traseu.
N-a fost cazul.
Mi-am revenit, am ieșit afară și am zis: „Ok! Sunt ca și nou! Haideți să mergem.”
Mă rog, nu eram ca și nou, încă mai simțeam efectul sprayului, dar eram în stare de funcționare!
Aici o mică paranteză: ideal ar fi ca sprayul de urs să se țină la centură sau pe breteaua rucsacului, adică în față, ca să fie la îndemână imediat, într-o situație reală de întâlnire cu moș Martin, și nu pe exteriorul rucsacului.
O situație dificilă
Ne-am pus în mișcare pe la 8:30!
Am mers prin pădure, apoi am ieșit în gol alpin.
Și-atunci a apărut următoarea chestiune delicată.
Dani, unul dintre colegii cu care urcasem pe Moldoveanu cu două săptămâni înainte, rămânea în urmă constant.
Am comandat o regrupare a grupului să văd care e faza.
Dani mi-a zis că e stricat la stomac, că e slăbit și că pur și simplu n-are forță.
Offfff! Mi-a părut rău să aud asta! Mi-am dat seama că, în starea aceea, sunt șanse mare ca el să nu poată parcurge Custura alături de grup.
Și știam cât de mult își dorea să meargă pe traseul acesta.
L-am întrebat ce vrea să facă!
Am stabilit împreună că va urca până pe vârful Șerbota și decidem acolo.
Ne-am pus din nou în mișcare!
Peisajul, în schimb, era spectaculos — se vedea Negoiu, se vedeau localitățile din Depresiunea Transilvaniei în spate, cabana, mici pete de zăpadă și ape care curgeau zgomotos.
Un peisaj montan foarte autentic!
Uite și un video de acolo!
Înainte de a ajunge pe vârful Șerbota am văzut Custura care ne aștepta încremenită!
Am văzut și oameni care erau pe ea.
Și desigur ne-am pozat cu ea.
Decizii și pregătiri pe Șerbota ⛑️
Am ajuns pe vârful Șerbota (2.327 m) mai târziu decât era planificat.
De la cabană, ne-a luat cam trei ore, cu tot pauze. Știind grupul, eu mă așteptam să ajungem acolo în maximum două ore și jumătate.
“Cum esti, Dani?”
„Nu e bine, Sorin. Mă opresc aici. O să merg pe Custură în altă zi. Muntele nu pleacă de aici!”
„Ok, Dani! Sunt de acord! Aceasta este decizia matură și corectă. Bravo!”
De învățat din situație, prieteni!
Pe munte, e foarte important să știm să ne oprim la timp!
Să știm când să ne întoarcem, dacă apare nevoia de așa ceva!
Zone expuse precum Custura Sărății necesită toată forța și toată atenția noastră, au nevoie să fim într-o formă bună, altfel riscul de a se întâmpla un accident, riscul de a cădea crește cu mult peste ce e acceptabil.
Mergând mai departe, cineva din grup trebuia să coboare cu el.
O regulă binecunoscută este: Nu mergem niciodată singuri pe munte!
Pentru că dacă se întâmplă ceva, gen cazi sau devii nedeplasabil într-o zonă fără semnal, nu știe nimeni nimic de tine și nu este nimeni care să cheme ajutor.
Am vorbit cu Alina, mâna mea dreaptă (da, am două mâini drepte: Alina și Paul), să coboare cu Dani.
Alina mersese deja pe Custura Sărății cu mine acum doi ani, așa că pierderea ei era mai mică decât pentru altcineva din grup aflat la primul contact cu zona.
Le-am dat stația radio, ca să rămânem în legătură pe durata coborârii lor, iar noi, restul grupului, am pornit pe Custură.
Desigur, înainte de a porni, am făcut și toate pregătirile necesare pentru traversarea crestei în siguranță:
- am reglat rucsacii să stea cât mai lipiți de spate
- ne-am strâns șireturile ca să avem niște pași mai siguri
- am pus bețele pe rucsac
- ne-am pus căștile de alpinism pe cap
Început de bal pe Custură
Custura începe cu o coborâre abruptă, unde a trebuit să punem mâinile pe stâncă și chiar să ne întoarcem cu fața spre ea pentru a putea trece în siguranță.
După vreo 30 de metri, Nicu, un coleg cu care am mers pe multe trasee dificile îmi zice:
„Sorin, eu mă întorc. E prea mult pentru mine astăzi.”
„Nicu, ești sigur?”
„Da.”
Pe Nicu îl cunosc bine și, în cazul lui, am învățat să accept că, în unele zile, din motive pur emoționale, el nu va urca.
Totuși l-am întrebat încă o dată dacă e sigur!
A zis că e sigur, așa că i-am spus:
„Ok! Urcă înapoi pe Șerbota, ia stația de la Alina și o să cobori tu cu Dani. Și Alina revine în grup.”
Așa s-a și întâmplat!
Alina și-a reluat locul lângă noi, iar Nicu și Dani au continuat coborârea spre cabană, în timp ce noi mergeam mai departe pe Custură.
Custura Sărății
Cum a fost?
Păi a fost Wow!
A fost exact cum ne așteptam să fie!
Am găsit exact lucrurile pentru care am venit aici!
Foarte multe zone expuse, cu hornuri echipate cu lanț, unele cu prize generoase, altele fără.
Pozele vorbesc de la sine.
Dacă sunteți experimenți în munte, o să vi se pară faină Custura!
Dacă sunteți începători, sunt șanse mari să vi să pară nasoală rău și este posibil să vă blocați acolo din cauza fricii.
Recomandarea mea este să nu mergeți pe Custură dacă sunteți începători sau, în cazul excepționale (nu văd care ar fi acestea cazuri, dar…), să mergeți cu cineva experimentat care vă poate ajuta.
Sunt zone acolo în care ajutorul cuiva care are know-how contează enorm.
La fiecare porțiune dificilă, eu am stat lângă colegi și i-am ajutat cu indicații: pe ce să pună mâna, pe ce să pună piciorul, cum să apuce lanțul, cum să se poziționeze ca să fie în siguranță etc.
Și mai important decât atât, i-am oprit atunci când doreau să facă ceva greșit (pentru că ei nu-și dădeau seama că e greșit).
Custura Sărății e o creastă care are formă de șa.
Indiferent din ce parte o parcurgi, pornești de la un capăt, cobori la mijloc, apoi urci iar spre celălalt capăt.
Ea separă două căldări glaciare: Căldarea Sărății și Căldarea Mieilor.
Nu e lungă — are cam 1,2 km — dar e tehnică și înaintarea unui grup ca al nostru se face destul de lent.
Noi am stat pe ea cam două ore și jumătate, cu pauze de mâncare și de poze.
Vremea a fost superbă, așa că nu ne-am grăbit deloc.
Pe la jumătatea crestei ni s-a întâmplat ceva simpatic: am întâlnit, venind din sens opus, unul dintre câinii de la cabană.
Ni s-a părut șmecher că mergea pe acolo!
Altfel colegii mei au fost încântați de Custura Sărății.
Le-a plăcut foarte mult adrenalina de pe segmentele mai dificile.
Am ajuns în Șaua Cleopatrei, ne-am dat căștile jos și am luat-o spre Negoiu.
Este Custura Sărății cea mai grea creastă marcată din România?
Da și Nu!
Rivalele ei sunt Creasta Sudică din Piatra Craiului, Creasta Nordică din Piatra Craiului, chiar și Porțile Închise din Retezat.
Am discutat subiectul și cu colegii. O parte dintre ei au făcut turele de mai sus.
Majoritatea dintre ei au zis că au simțit Creasta Nordică din Piatra Craiului (pe care mersesem chiar săptămâna trecută) că fiind puțin mai grea decât Custura Sărății.
Și, când zic Creasta Nordică, mă refer la Creasta Nordică între vârful La Om și Ascuțit cu extra-opțiunile Brâul Ciorânga Mare și porțiunea „La Lanțuri”, nu doar creasta Nordică simplă.
Dar atenție: Nimeni din grup nu a fost în Retezat, la Porțile Închise.
Eu, care am fost, zic așa:
Dacă ar fi să comparăm doar porțiunea de creastă, da, Custura Sărății este cea mai grea. Acolo nu putem trece dacă nu ar fi lanțuri (sau trecem foarte greu). Pe Creasta Nordică nu sunt lanțuri.
Dacă e să comparăm traseele, în întregimea lor, atunci Creasta Nordică pe La Lanțuri, cu coborâre pe Brâul Ciorânga Mare este un traseu mai greu.
Vârful Negoiu
Mergând pe traseul către vârf, imediat am văzut și ultima redută a zilei: panta abruptă de dinaintea lui.
Era și o limbă de zăpadă acolo, limbă pe care n-a fost nevoie s-o traversăm, dar stânca era umedă pe lângă ea, așa că a fost nevoie să mergem cu atenție.
Și apoi am ajuns pe al doilea cel mai înalt vârf din România: Negoiu, 2.535 m — la doar 9 metri sub Moldoveanu (2.544 m), cel mai înalt din țară. 🙌
Uite un video de acolo!
Era lume pe vârf, dar nu atât cât ar fi fost în plin sezon, prin iulie-august.
Ne-am bucurat de priveliști, am mâncat, am socializat, ne-am făcut poze.
Am admirat tot ce era în jur!
Uite-ne cum ne bucuram noi pe Negoiu de reușita de azi!
Se vedea foarte frumos creasta Făgărașului cu vârful Moldoveanu, se vedea și lacul Vidraru, precum și Muchia Tunsului și vârfurile din partea vestică a Făgărașului, gen vârful Scara.
Coborârea. Valea Sărății 💧
Am luat-o încet spre coborâre, tot prin Șaua Cleopatrei, apoi la dreapta prin Valea Sărății.
E o zonă plină de stâncă, un peisaj pur alpin, foarte asemănătoare cu ce vom găsi în excursia din Retezat.
Pentru că era final de iunie, muntele a fost plin de apă.
Cascada din Valea Sărății curgea vijelios și un râuleț care se prelingea duios paralel cu traseul a făcut deliciul zonei respective.
Am început să vedem cabana Negoiu de departe, iar după vreo 10 ore de mers (în total), pe la 18:30, am ajuns la ea.
A doua seară la cabană 😄
Am ajuns la cabană.
Am felicitat colegii pentru reușită!
Am mers în camere, am făcut duș și ne-am schimbat în haine lejere.
Apoi am coborât la masă.
Eu mi-am luat tot mămăligă cu brânză și smântână, dar majoritatea colegilor au dat-o pe cartofi prăjiți.
Am împărtășit impresii despre tot ce am văzut și trăit astăzi.
Ce-am mai râs la poveștile lui Sebe!
Ne simțeam exact ca într-un grup de prieteni și, na, exact asta încercăm să creăm la Edumont, un grup de prieteni care se bucură de munte împreună.
Apoi încet-încet, colegii s-au retras la culcare, oboseala traseului și-a spus cuvântul.
Cascada Șerbota și drumul spre casă 💦
A doua zi de dimineață ne-am trezit mai târziu, am luat micul dejun, ne-am făcut bagajele și am coborât spre mașini.
Înainte de a ajunge la ele, am făcut un mic ocol și am trecut pe la Cascada Șerbota.
E spectaculoasă — dacă sunteți fani de cascade, v-o recomand cu toată încrederea.
Apoi, la drumul forestier, ne-am suit din nou în mașini și am luat-o spre Porumbacu de Sus.
La final, ne-am luat la revedere și ne-am promis că ne vedem în ture viitoare, desigur cu puțină părere de rău, așa cum e de fiecare dată când se termină o tură epică, cum a fost aceasta!
Concluzii la final de tură ⛰️
Pentru noi a fost una dintre acele ture care ne vor rămâne în memorie!
Cu un incident amuzant pe care o să-l povestim ani de zile, cu decizii grele luate bine, cu o creastă care ne-a testat mâinile și mintea, și cu un vârf de 2.535 m care merită fiecare pas.
Nicio poză, niciun video nu poate spune cum a fost acolo!
Doar când ești acolo la fața locului, doar atunci poți afla cum e de fapt!
Mulțumesc cu plecăciune, participanților! Ați fost de nota 20, dragilor! Sunt mândru de voi!
Vă mulțumesc că am făurit amintirea acestor zile împreună!
Dacă vă atrage un traseu ca acesta, vă aștept și la alte ture similare pe care le organizez, gen: Creasta Făgărașului, de la Bâlea la Moldoveanu sau la Creasta Sudică din Piatra Craiului sau la Porțile Închise din Retezat!
Vă rog să vedeți calendarul nostru pentru alte opțiuni!
Spuneți-mi în comentarii: Voi ați fost pe Custura Sărății? Cum a fost experiența voastră?
Informații și sfaturi 📋
Altitudine maximă: 2.535 m (vârful Negoiu, al doilea cel mai înalt din România, după Moldoveanu — 2.544 m).
Distanță și durată: Ziua principală (cabana Negoiu — Negoiu prin Custură — retur prin Valea Sărății) a durat aproximativ 10 ore, cu pauze incluse.
Cazare: Cabana Negoiu! Se poate servi masa acolo (cină și mic dejun), ceea ce ușurează mult logistica pentru o tură de două zile.
Doresc să mulțumesc pe această cale Cabanei Negoiu fără de care nu am fi reușit să facem această tură! Ne-a plăcut foarte mult la voi și abia așteptăm să revenim!
Sezon recomandat: Vara, când zăpada s-a retras de pe traseu; noi am mers cu multă apă pe munte (pâraie și cascade la debit mare), ceea ce a făcut traseul și mai spectaculos, dar și mai atent de parcurs pe porțiunile umede.
Pro tip 💡 În afară de echipamentul de munte adecvat să aveți cu voi niște mănuși cu degetele tăiate 🧤 (de cățărare, dar merg și din acelea de sală sau de grădină) pentru un confort sporit atunci când puneți mâna pe stâncă 🪨 și pe cabluri ⛓️.
Spray de urs: dacă aveți (și vă recomand să aveți), țineți-l la centură sau pe bretea din față a rucsacului! Nu-l puneți pe exteriorul rucsacului pentru că nu-l puteți folosi imediat! De asemenea, aveți grijă când îl manevrați. Se poate declanșa accidental, așa cum am pățit noi.
Când e bine să știi să te oprești: Pe un traseu tehnic ca acesta, o formă fizică precară — chiar și una temporară, cum a fost cazul lui Dani în ziua aceea — crește mult riscul de accidentare. O decizie de a renunța la timp, luată cu mintea limpede, e mereu decizia corectă.
Să purtăm cască de alpinism pe Custura Sărății?
Și discuția aceasta nu este doar despre Custura Sărății, ci despre orice altă zonă montană unde pasajele expuse sunt numeroase și unde căderile de pietre sunt frecvente.
Eu sunt în lumea muntelui de ceva vreme!
Am văzut destule cazuri de accidente nefericite, accidente stupide rezultate din neatenție.
În zone în care, teoretic, nu ar fi trebui să se întâmple nimic.
Cazuri cu vieți schimbate în rău din nimic, din ceva ce nu credeai că se va întâmpla într-un milion de ani (vezi și incidentul cu sprayul de urs de mai devreme)
Așa că eu consider că
Mersul pe Custura Sărății fără cască pe cap este riscant și nerecomandat!
Mai mult decât atât, este un risc inutil!
Casca de alpinism, adică un element de protecție în cazul unei căderi, este ca centura de siguranță de la mașină: poate nu ai nevoie de ea niciodată, dar și când ai…
Deși am văzut mulți oameni fără cască pe Custura Sărății, eu, personal, nu merg așa pe acolo.
De ce să ajungem pe masa de operație a unui neurochirurg (sau, mai rău, pe la cimitir) în cazul unei căderi, cădere care se poate întâmpla oricui, oricând în zona respectivă?
Pentru că nu am dat 250 RON pentru o cască?
Pentru că nu am închiriat-o cu 40 RON?
Ar fi stupid, nu?
Datele tehnice ale traseului
Evaluez traseul de mai sus ca fiind pentru turiști experimentați 🥾 sau pentru turiștii de nivel intermediar care sunt curajoși și bine pregătiți fizic.
Nu este un traseu potrivit pentru începători!
Este un traseu pe care noi, la Edumont, îl considerăm ca fiind greu 📈.
Dacă vrei să pleci de la Cariera de Marmură și nu vrei să stai cazat la cabană, îl consider a fi foarte greu.
Traseul de la cabană este:
Cabana Negoiu – Piciorul Șerbota – Vârful Șerbota – Custura Sărății – Șaua Cleopatrei – Vârful Negoiu – Șaua Cleopatrei – Valea Sărății – Cabana Negoiu
Datele traseului sunt: 📐 10 km, 📈 1.250 m sus-jos, ⏱️ 10-12 ore
Timpul este pur informativ, depinde mult de vreme și de pregătirea fizică a celui care merge pe traseu.
Traseul are multe zone expuse ⚠️, adică NU este potrivit pentru cei care au rău de înălțime 🛡️
Vrei să vii și tu?
Dacă crezi că ești pregătit, verifică calendarul turelor și înscrie-te.
Dacă nu ești sigur dacă ești pregătit, scrie-mi și vedem cum facem ca să te pregătești.
Ne vedem pe munte! 🏔️
Sorin Rădan
Ghid Edumont
Albumul turei
