Salutare, prieteni
Sorin de la Edumont aici.
Dacă mergeți în drumeții montane, la un moment dat, o să vă întâlniți cu câinii de stână, cu câinii ciobanilor.
Și când o să se întâmple asta este bine să fiți pregătiți.
Despre asta povestim în acest articol.
O să vă împărtășesc o parte din experiența mea de ghid montan legată de câini și o să vă las și niște recomandări ale Salvamontului.
De ce să ne pregătim?
Personal, în drumeții, consider câinii o amenințare a feng shui-ului personal mult mai serioasă decât ursul.
Pentru că, prin natura meseriei, merg frecvent la munte am avut mai multe întâlniri cu ei.
Cred că vreo 30-40 în ultimii 7 ani de drumeții.
99% dintre ele au fost ok, câini au venit agresivi și au plecat pașnici. Fie de bună voie, fie chemați de cioban.
Uneori, după ce ne-am împrietenit, chiar m-au însoțit o bucată de timp pe traseu.
Însă a fost o dată în care, dacă nu aveam la mine spray de urs, aș fi fost “mătrășit” de ei, adică mușcat bine și probabil aș fi avut nevoie de spitalizare.
Cum a fost atacul?
S-a întâmplat acum câțiva ani pe Via Valahia, pe dealurile din zona comunei Corbi.
Eram într-o explorare pentru un traseu pe care urma să-l fac acolo peste două săptămâni cu un grup de turiști, grupul acesta.
Atenție: Nu eram în mega sălbăticie.
Eram pe un traseu marcat la 30-40 de minute de sat.
Eram 3 în grup.
Câinii ciobănești ne-au atacat ca pumele.
Nu am mai văzut așa ceva.
Atacul a fost din scurt și foarte agresiv. Fără negociere.
I-am auzit lătrând din timp și asta ne-a dat timp să ne pregătim spray-ul de urs și aparatul cu ultrasunete.
De văzut, însă i-am văzut doar cât mai aveau 10-15 metri până la noi și erau deja în viteză.
Asta din cauza vegetație abundente de acolo și a conformației terenului.
Eram pe o fostă șină de cale ferată, într-un fel de șanț.
Ce a mers prost?
Aparatul cu ultrasunete.
Aparatul cu ultrasunete, un Dazzer 2, nu a mers.
Mă rog, a mers pe 4 din 6 câini. Pe ceilalți doi, cei care aproape ne-au mușcat, nu a mers.
Aceea a fost și ultima tură în care l-am luat cu mine pe munte.
Nu mă ajută un device care merge din când în când, un device pe care nu mă pot baza.
Ce ne-a salvat?
Spray-ul de urs.
După ce am dat cu spray în direcția din care veneau, câinii au dispărut.
În două secunde, din hărmălaia creată de 6 dulăi, se mai auzeau doar inimile noastre care băteau sub acțiunea adrenalinei.
Nu cred că mai este nevoie să vă spun că, deși am avut stăpânire de site pentru a ne apăra și respinge atacul, dulăii ne-au speriat foarte tare.
Altfel zis: dacă nu aveam spray-ul de urs, acum vă povesteam despre cum a fost la spital după ce m-au mușcat câinii.
Cum trecem cu bine de o întâlnire cu câinii de stână?
Așa cum am scris mai sus vă recomand să aveți la voi echipament adecvat pentru respingerea lor: spray de urs.
Aparatul cu ultrasunete anti câini nu-l pot recomandă din motivul de mai sus.
Apoi aveți nevoie de stăpânire de sine și know how să puteți negocia o întâlnire cu ei.
În majoritatea întâlnirilor cu câinii nu veți fi atacați ca să fiți mușcați, ci doar veți fi lătrați.
Veți fi avertizați că acolo ei au ceva de apărat (oile) și că prezența voastră nu este binevenită.
În situații de genul este nevoie să vă stăpâniți frica și impulsul de a fugi.
Fuga agravează rău situația.
Știu, sub imperiul fricii, asta poate fi foarte greu.
Câini, foarte probabil, vor veni în viteză spre voi, agresivi, lătrând.
Dacă sunt și mulți și eventual mari, frica se poate instala rapid.
E de știut că, de multe ori atunci când vor ajunge la 10-15 metri de voi, se vor opri și doar vor lătra.
Ce fac eu când mă întâlnesc cu câinii de stână?
Punctual.
Pregătesc spray-ul de urs, adică îi scot siguranța și îl orientez în direcția lor. Asta îmi ia 2-3 secunde pentru că spray-ul îl țin la centură și nu ascuns în rucsac.
Stau pe loc.
Respir adânc.
Încerc să-mi stăpânesc frica și să rămân lucid. În situații de genul, frica ne poate duce în situația în care nu mai respectăm bunele practici deși le cunoaștem bine.
Evaluez situația.
De unde vin? Câți sunt? Care este șeful lor? Cum bate vântul? Pot declașa spray-ul fără să-mi facă rău mie?
Este cumva nevoie să mă repoziționez în teren pentru a putea folosi spray-ul? (este o opțiune foarte limitată aceasta, de obicei, din cauza vitezei cu care se întâmplă lucrurile în situații de genul)
Dacă am în grup colegi fără spray de urs, le indic să-și pregătească bețele de drumeție pentru a respinge un eventual atac.
Le indic să ne apropiem unul de celălalt, să stăm grupați.
Dacă sunt mulți câini implicați, există posibilitatea de a fi înconjurați. Trebuie să ne putem apara pe toate părțile.
Fluier la câini și le vorbesc cu o voce tare, fermă.
Faptul că vorbesc cu ei este un lucru pe care îl fac mai degrabă pentru mine. Îmi dă curaj. Nu știu cât îi afectează pe ei.
Eu de obicei le spun, nu râdeți 😀
“Hai, băieții, suntem prieteni, nu ne facem rău unul altuia. Nu ne atacăm.”
Și tot repet asta pe măsură cei ei se apropie.
Dacă se opresc la o distanță confortabilă (și asta se întâmplă de obicei) atunci continui conversația verbală cu ei.
Vorbesc pur și simplu. Într-o voce calmă, dar fermă.
Nu trebuie să aibă sens ce zic. Uneori zic:
“V-am spus să nu investim în cryto, dar voi Batman, Batman. Na acum ați pierdut toți banii.”
Vreau doar ca ei să mă audă.
Vreau să creez un canal de comunicare cu ei.
Uneori mă las și în vine, la nivelul lor. Am observat că asta îi calmează.
Dacă se liniștesc, găsesc o soluție de a mă depărta de ei calm fără gesturi bruște.
Dacă nu se liniștesc, dacă sunt agresivi și continuă atacul venind la 5-6 metri, îmi schimb volumul vocii, urlu la ei repetitiv:
Nu! Înapoi! Nu! Înapoi!Nu! Înapoi! Nu! Înapoi!Nu! Înapoi! Nu! Înapoi!
Și, în ultimă instanță, folosesc spray-ul de urs. Un spray de urs decent bate 10 metri.
Îl folosesc pe câinele cel mai aproape de mine, acela este șeful lor. Și mă aștept să-l descurajeze big time.
Dacă l-am dat pe el înapoi, ceilalți câini, foarte probabil, se vor retrage și ei.
Apropo: Chiar dacă am de mâncare, nu le dau. Deși asta s-ar putea să-mi îndulcească situația de moment cu ei. Nu aș vrea ca ei să-i privească pe viitorii turiști cu care se vor întâlni ca pe o sursă de unde își pot lua hrană. Ideea aceasta este din manualul nescris de etică montană.
În continuare vă las niște recomandări legate de câini preluate la Salvamont Brașov, o entitate în care am încredere.
Recomandări Salvamont
Câinii de la stâne reprezintă un pericol real pe traseele montane.
Serviciul Județean Salvamont Brașov trage un semnal ferm de alarmă în privința incidentelor tot mai frecvente din România, provocate de câinii de la stâne asupra turiștilor care străbat potecile montane.
Sfaturi utile:
Evitați apropierea de stâne și turme de animale.
Ocoliți zona la distanță, chiar dacă asta înseamnă să deviați de la traseu.
Nu hrăniți, nu atingeți și nu vorbiți cu câinii.
Evitați gesturile bruște, țipetele sau fuga.
Dacă sunteți abordați de câini:
Opriți-vă și stați pe loc.
Păstrați-vă calmul.
Țineți mâinile pe lângă corp și evitați privirea directă.
Folosiți rucsacul sau haina pentru protecție.
Îndepărtați-vă încet, fără să fugiți.
Dacă aveți animale de companie, țineți-le în lesă și la distanță.
Pentru siguranța tuturor, vă rugăm să urmați traseele marcate și să acordați atenție panourilor de avertizare sau informațiilor de pe teren și să semnalați orice incident cu câinii de la stână autorităților competente, pentru a putea fi luate măsuri suplimentare.
De asemenea, facem pe această cale și un apel ferm către proprietarii de stâne: Vă rugăm să supravegheați câinii, să montați panouri de avertizare vizibile pentru turiști și să limitați accesul câinilor agresivi către traseele turistice.
Siguranța pe munte depinde de fiecare dintre noi. Haideți să prevenim incidentele și să ne bucurăm de drumeții în siguranță!
Postarea lor o puteți găsi AICI.
Concluzii
Câinii sunt un pericol important în drumețiile montane.
Dacă sunteți curajoși și vă pregătiți, șansele să aveți neplăceri din cauza lor sunt minime.
Însă, dacă nu vreți să aveți grija câinilor de stână pe munte, vă invit să luați în calcul să mergeți în drumeții în grup organizat alături de un ghid montan.
Să ne vedem cu bine pe poteci,
Sorin Rădan, Edumont
Ghid național și montan, atestat numărul 7603
