La 9 de dimineață am plecat la Cabana Bâlea Lac pe un vânt pătrunzător, așa de pătrunzător, încă era nevoie de 5 straturi de haine să-l potolească.
După vreo două ore, trecând prin Șaua Caprei, am ajuns la el “acasă”, pe Vârful Vânătoarea lui Buteanu, chiar la 2507 metri altitudine.
Eram siguri că-l vom găsi. Dar acolo: dezamăgire mare, Buteanu era plecat.
Lângă placa de vârf i-am găsit telecomanda de la Neflix. Era încă caldă, semn că nu plecase de mult. Nu puteam să vedem pe unde o luase pentru că, așa cum se vede mai jos în poze, chestiunea era cam cețoasă.
Am demarat imediat o operațiune complexă de căutare a lui.
Am plecat imediat de pe vârf și Pac Pac, imediat am urcat pe Vârful Capra. Nu era acolo, însă am găsit însă un alt indiciu: niște pop corn care mirosea a “Casa de Papel”.
Clar eram pe drumul cel bun. Am coborât în Șaua Caprei la 2315m și l-am căutat la Monumentul Alpiniștilor, acolo pe malul Lacului Capra.
Nu era.
Apoi am zis: “Hai pe creastă că știi cum e el, mai se duce acolo ca să se bucure de măreția munților.” Și tropa, tropa, iată-ne mergând pe traseul care duce la tăticu’ Moldoveanu.
Mai strigam din când în când:
“Butene, Butene, hai că avem cu noi salamu’ ala de biscuiți care îți place ție”
Cum strigam noi așa, auzim o serie de bătăi repetate în calorifer: două marmote voiau să doarmă și strigăturile noastre le deranjau. Bineînțeles: am dat volumul puțin mai încet.
Când am ajuns la Portița Arpașului se făcuse deja ora 15. Acolo am privit prin Fereastra Zmeilor, tot câutându-l. Nu se vedea.
Se făcea seară, așa că am abandonat operațiunea de căutare și ne-am întors la Cabana Bâlea pentru a termina ziua cu o porție de ciorbă caldă.
Nu e bai. Îl găsim altă dată pe Buteanu. Noi mergem pe munte în fiecare săptămână.
În fiecare luni îți vom trimite un email legat de asta. Vei învăța lucruri despre echipament, despre pericolele muntelui, despre siguranță, despre animalele muntelui etc. Totul de la un ghid montan profesionist. Bonus: Te vom anunța prin email atunci când lansăm excursii noi.
