Circuit în Piatra Craiului: Cabana Curmătura cu Peripeții

Leave a Comment / Povești din drumeții
Creasta văzută de pe terasa cabanei Curmătura

Intro

Salutare, prieteni :) Sorin de la Socializează cu Noi aici.

Sâmbătă, 12 decembrie, m-am gândit să ies în natură în Piatra Craiului și să urc pe Vârful Piatra Mică, vârf pe care, după cum puteți vedea aici, am fost cu “socializatorii” mei și în vară. Și aproape mi-a ieșit.

Zic aproape pentru că nu am reușit să ajung pe vârf și în rândurile de mai jos o să vă povestesc de ce.

Cele 117 poze din galeria foto de mai jos sunt puse în ordinea în care au fost făcute și sper ca prin ele să simțiți că ați fost și voi cu mine.

Sunteți pregătiți? Să începem.

Cuprins

Cum a început ziua?

M-am trezit în Brașov pe la 9:30. Mi-am făcut toaleta de dimineață, mi-a făcut ceaiul pentru termos și mi-am verificat echipamentul.

Când m-am încălțat mi-am bandajat picioarele cu Compeed. Week-end-ul trecut ghetele mele de iarnă m-au bătut destul de tare și cred că astă va fi ultimul lor week-end pe munte. Deja mi-am comandat altă pereche. Au fost alese prost de la început. Sunt ghete de calitate, dar calapodul lor nu se potrivește cu calapodul piciorului meu. Le-am comandat pentru că, nu știu de ce, eram îndrăgostit de designul ghetetor La Sportiva și speram că o să se mai lase. În fine, am ajuns la etapa în care, dacă nu ar fi Compeed, nu aș putea să le port pentru că mi-ar face răni imediat.

Ghetele mele cu care nu mă mai înțeleg: La sportiva Trango Tower Extreme HIGH GTX

Am pornit spre Fântâna lui Botorog. Waze arăta 45 de minute, dar mie mi-a luat cam 50 să ajung. Când am sosit am găsit acolo o gramadă de mașini. Deh… cine se trezește de dimineață, departe ajunge, cică.

Cum am gândit?

Până m-am echipat de traseu s-a făcut 11:00! Planul era să plec de Fântâna lui Botorog, să merg pe bandă galbenă până la Cabana Curmătura, apoi să urc pe creasta Piatra Mică, să ating vârful și apoi să cobor pe traseul punct albastru în Poiana Zănoaga și apoi la Botorog.

Mă uit pe Meteoblue. La 16:30 se “lua” lumina.

Calculez în minte – 2 ore până la Curmătura, o oră până în șa, 2 ore pe creastă, 1 oră până în Poiana Zănoaga = 6 ore. Apropo: eu când fac asemenea calcule estimez în plus timpul de parcurgere ca să am timp de poze și de video-uri și să nu mă grabesc.

11:00 + 6 ore = ora 17:00

Oupss, adică aș fi intrat puțin în noapte.

Îmi zic: “Este ok! Dacă ajung în Poiana Zănoaga la 17:00, mai am vreo 30-40 de minute până la mașină și pot coborî pe întuneric fără riscuri considerabil mai mari.”

Detaliul care “m-a ucis”

Pornesc deci pe bandă galbenă spre Curmătura. Nu era zăpadă deloc jos, dar nu aveam să știu ce e pe sus, așa că aveam colțarii și cu pioletul la mine.

Trec pe lângă un grup de turiști care mergeau să se cazeze la Curmătura. Mă întâlnesc și cu un alergător montan.

Nu știu de ce, dar urc bine azi. Mă simt în formă. În jur, un peisaj autentic de toamnă.

După vreo 40 de minute de urcat, când mă apropiam de ieșirea din pădure, un gând răzleț îmi străbate țeasta.

“Bă, tu ai încuiat mașina?”

Eu când am realizat tărășenia

O altă voce interioară zice: “Bă, nu ai încuiat-o.”

Mă opresc din mers. Fac eforturi să-mi aduc aminte și mă lovește inspirația.

“Uită-te pe pozele din camera foto făcute la mașină. Dacă oglinzile sunt rabatate este încuiată, dacă nu…”

Mă uit pe poze. Nu e bine. Am lăsat mașina deschisă.

Mă gândesc: “Să mă duc să o închid? Îmi pot permite să pierd chestiile din ea?”

Îmi răspund: “Da. Îmi pot permite, dar nu are sens. Ar fi stupid să rămân fără ele.”

Așa că mă întorc din traseu. În 20 de minute eram jos. Încui mașina.

Pivotarea

La naiba. Este 12 și eu sunt back to square one. Dacă mențin planul ar însemna să cobor de la Crucea Eroilor în Poiana Zănoaga pe întuneric. Și este o coborâre nasoală pe acolo. Hmm… Risc de accidentare mare.

Și de ce să risc? Mai ales cu iarna la început și cu schiul la ușă (eu sunt mare fan schi, BTW). Ar fi o tragedie să stau “pe bară” cu o entorsă sau ceva mai grav.

O să fac altfel: O să urc la Curmătura prin Prăpăstiile Zărneștiului și apoi cobor prin Zănoaga. Las Piatra Mică pentru altă zi.

Așa că las colțarii și pioletul la mașină. Sigur nu am nevoie de ele dacă urc doar până la cabană. Și mă pun la drum.

Pe partea aceasta traseul este mai lung. Vreo 3 ore, dacă e să ne luăm după marcaje și se merge cam o oră pe drum forestier.

Prin Prăpăstiile Zărneștiului

Cabana Curmătura

Dar așa cum v-am spus mai sus, mă simțeam în “vână”, așa că în două ore eram la Cabană. Pe drum, așa cum poți vedea în album, am pozat la greu Prăpăstiile Zărneștiului. Un loc superb cu multe trasee pentru fanii cățăratului.

Pereți verticali în Prăpăstiile Zărneștiului

Pe drum am luat o singură pauză: să beau niște ceai cald. Temperaturile erau undeva în jurul valorii de zero grade și din când în când burnița ușor.

Ceaiul călduț refăcător de moral

Ora 14:00. Sunt la Curmătura. Mai sunt doar două persoane acolo. Comand ceva de mâncare. Pozez animalele marcă ale locului: câinele Muki și pisica Portocală.

  • I se spune Portocală
  • El este Muki
  • O ciorbiță fierbinte de văcuță și un desert
  • Eu, vesel la Curmătura
  • Muki întâmpină turiștii pe terasă
  • Cât costă băutura la Curmătura?
  • Cât costă mâncarea la Curmătura

Nu pot să plec de la Curmătura fără să mănânc o prăjitură cu mere și răvaș. Răvașul zice ceva de un opt miar.

“Inspirațional, dar nu pentru mine” îmi zic în gând.

“Mie îmi place viața prea mult, ca să mi-o risc în ascensiuni de genul.”

  • Am găsit răvașul din prăjitură
  • Mesajul inspirațional

Drumul de întoarcere

Cam 45 de minute am stat la Cabană. Se făcuse aproape 15:00. Între timp au mai venit 3 grupuri: două cupluri și un grup de 4-5 persoane foarte bine echipate care probabil veneau din creastă.

Mă lovește un gând:

“Hai să-i dăm bătaie, Sorinele! Să prindem coborârea pe lumină.”

Zis și făcut.

Când intram în Poiana Zănoaga m-am întâlnit cu două persoane: un el și o ea care urcau la Curmătura cu intenția de a coborâ pe drum forestier prin Prăpăstiile Zărneștiului.

“Salutare. Te știm de pe net. Din video-ul cu ursul. Sorin de la Socializează cu Noi, nu-i așa?”

“Salut, guys! Da. Eu sunt. Mulțumesc! Se pare că nu muncesc degeaba la video-urile alea. Se uită cineva la ele.”

Mai stăm puțin de vorbă și apoi ne luăm la revedere.

La intrare în Poiana Zănoaga

Spre deosebire de alte zile, astăzi am un chef de munte mult mai mare, așa că merg lent. Mă ajunge din urmă un grup mare de vreo 10 persoane care coborau de pe Piatra Mică.

“Cum e? E zăpadă mare pe vârf?” – Se vedea de jos că nu era, dar na… trebuie să ai un opening line dacă vrei să intri în vorbă cu oamenii.

“Nu. Este ceva zăpadă, dar nu este mare. Nu-i de piolet.”

La 16:10 eram jos la mașină. Mi-am spălat bocancii la Botorog și am tăiat-o spre Brașov. Mâine urc în Ciucaș.

Harți și date tehnice

Am mers vreo 11 km azi, am urcat și am coborât vreo 850 de metri. Nu e rău pentru o singură zi. Cu pauzele incluse a luat 5 ore. 5 ore de sănătate în natură.

Harta exportată din aplicația View Ranger

Concluzii

Este clar că data viitoare o să fiu mai puțin leneș și o să plec mai devreme pe traseu… sau poate nu, time will tell.

Muntele este o experiență superbă dacă ne luăm măsuri să nu ne accidentăm și mă bucur că am gândit resposabil și am renunțat la a urca pe vârf.

Vă mulțumesc că sunteți aici, prieteni!

Dacă aveți ceva de spus, vă invit să-mi lăsați un comentariu mai jos.

Să ne vedem cu bine pe poteci,
Sorin Rădan – Ghid Național Socializează cu Noi

Galeria Foto

Click AICI pentru a citi povestea acestei drumeții pe blog.

Citește și

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top

Vrei să afli secretele mersului pe munte?

În fiecare luni îți vom trimite un email legat de asta.
Vei învăța lucruri despre echipament, despre pericolele muntelui, despre siguranță, despre animalele muntelui etc.
Totul de la un ghid montan profesionist.
Bonus: Te vom anunța prin email atunci când lansăm excursii noi.